!

!
cu Danu un blog neînţeles de înţeles.
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
♘ Viaţa Privită Prin Ochii Tăi ♘
"Viața e o luptă, când crezi că ai câștigat, s-a terminat!"
-
Daniel Cibotariu

▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

Click "Edit Content" Below1

Vă doresc să fiţi curioşi!

Vă doresc să fiţi curioşi!
Bine aţi [re]venit la ♘Viaţa Privită Prin Ochii Tăi♘

joi, 28 septembrie 2017

Un poem - Viața -

Un poem atribuit lui Charles Chaplin.

Viața


Am iertat greșeli care au fost, într-adevăr, aproape de neiertat;
am încercat să înlocuiesc oameni de neînlocuit;
am încercat să uit oameni de neuitat.


Am acționat din impuls,
am dezamăgit unii oameni și am fost dezamăgit de alții.


Am îmbrățișat pentru a proteja pe cineva,
Am râs când nu puteam râde,
Mi-am făcut prieteni pe vecie,


Am iubit și am fost iubit, dar, de asemenea, am fost și respins.
Am fost iubit și nu am putut iubi în răspuns.

Am țipat și am sărit în sus de bucurie,
am trăit pentru a iubi și am făcut promisiuni pentru veșnicie dar de asemenea, le-am și încălcat.

Am plâns ascultând muzică și privind fotografii,
am telefonat doar pentru a auzi o voce.


M-am îndrăgostit de un surâs,
am crezut ca voi muri de tristețe…

Am simțit teama de a pierde pe cineva special
și am sfârșit prin a-l pierde cu adevărat…

Dar am supraviețuit și încă Trăiesc.

Nu trec prin viață fără a mă bucura de ea…
Și nu ar trebui să faci asta nici tu…așadar…
TRĂIEȘTE, bucură-te, profită de oportunități.


Fii decis, îmbrățișează viața și trăiește cu pasiune,
Pierzând cu demnitate și triumfând plin de curaj.
Lumea aparține acelora care nu se tem, iar viața este prea valoroasă pentru a te simți nesemnificativ.

 Vă doresc să fiți curioși!

marți, 13 iunie 2017

Viaţa Privită Prin Ochii Tăi - promotor al modului de viaţă românesc -

Subsemnatul, vă aduc la cunoștință intenția irevocabilă de a demisiona oficial din funcția de adult pe care o dețin acum abuziv.
După o analiză detaliată a situației, m-am hotărăt să mă retrag și să preiau atribuțiile unui copil de șase ani, cu toate drepturile și îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renunțat cu prea mare usurință.
Vreau să desenez cu creta colorată pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi și importanți spre serviciu, și să nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele și traficul care îi așteaptă.
Vreau să fiu mândru de trotineta mea cea roșie, fără să mă intereseze cât costă asigurarea pe anul viitor.
Vreau să cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decât banii, pentru ca le poți mânca.
Vreau să stau întins la umbra unui copac, cu un pahar de limonadă în mână și cu ochii la norii pufoși care aleargă pe cer, întrebându-se cu uimire de ce adulții nu fac la fel.
Vreau să mă întorc în trecut, la vremurile când viața era simplă. Atunci când tot ce știam se rezuma la cele șapte culori, cinci poezii, zece cifre și vocea mamei care mă chema la masă când nu îmi era foame.
Vreau înapoi, atunci când nu îmi păsa de cât de puține lucruri știam, pentru că nici nu știam cât de puține știam.
Vreau să cred, că odinioară, că totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpăra cu prețul unei înghețate la pahar.
M-am maturizat prea mult și nici nu mai știu când m-am trezit mare. A fost cu siguranță un abuz și îmi cer iertare.
Am ajuns astfel să aflu ceea ce nu ar fi trebuit: războaie și purificării etnice, copii abuzați și copii murind de foame, divorțuri, droguri în licee, prostituție, justiție coruptă, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frați învrăjbiți fără bani, ură, bârfa.
Am aflat despre materialism nedialectic și mame denaturate, care își vând copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de bărbați, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a întamplat cu timpul când aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar împarații bătrăni mor ca să facă loc pe tron prinților tineri, căsătoriți cu prințese câștigate în urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii când mi se parea că tot ce ți se putea întâmpla mai rău în lume era să nu fii ales în echipa lui Menica repetentul, atunci când jucam fotbal în spatele școlii?
Vreau să mă reîntorc la vremea când toți copiii citeau cărți folositoare, când muzica era neotravită, când televiziunea era pentru știri și emisiuni de familie, fără sex explicit și violență implicită la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripeții echipajului „Speranța”, navigând cu „Toate pânzele sus” și pe mama citindu-mi despre Iosif si frații săi.
Ce bine era când credeam, în naivitatea mea, că toată lumea din jur este fericită deoarece eu eram fericit!
Promit solemn că, imediat ce o să-mi reiau atribuțiile de copil, o să-mi petrec după-amiezile cățărându-mă ân copaci, călărind bicicleta vărului Cristi și citind Robinson Crusoe, ascuns în coliba înjghebată din ramuri și frunze de fag, în spatele grădinii.
Îmi iau angajamentul că nu o să îmi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv și Internet, asigurări pentru mașini, asigurări de sănătate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netăiata, computerul virusat și faptul că mașina a început să vrea la mecanic.
Vă asigur că nu o sa fiu pus în încurcătura atunci când o să fiu întrebat: „Ce-o sa te faci când o sa crești mare?”, deoarece acum știu: vreau să fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu când ar trebui să dorm și să-l visez pe Florin Piersic – Harap Alb, gata cu știrile despre teroriști, bombe și căderi de avioane.
Gata cu bârfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserică, gata cu hernia de disc, păr grizonat, ochelari pierduți, medicamente scumpe și dinți de porțelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din funcția de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zâmbetelor, noblețea vorbelor, o lume a cuvăntului dat și respectat, a dreptății, a păcii, a viselor împlinite, a imaginației înnobilate, a îngerilor buni și a omului după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu.
Vreau să am iarăși șase ani și jumatate. Fiți voi mari si importanți, și ocupați, și îngrijorați. Eu vreau să cresc MIC!
Vă doresc să fiți curioși!

vineri, 9 iunie 2017

PRINȚUL MIORLAU

PRINȚUL MIORLAU
             de NINA CASSIAN

Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”
Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.
Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau...
Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare...
Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă
- numai să tacă...
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căişori de lemn,
puşti de tras la semn,
gume şi creioane,
raţe dolofane
de celuloid,
şi căţei şi mâţe,
şi păpuşi semeţe,
cu ochi ce se-nchid,
şi iar se deschid...
Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel

El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!
...Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte ştiu –
în jurul prinţului – pustiu.
...Doar mâţele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prinţişor.
Sfârr...Sfârr...
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Şi-ncepură să-l aţâţe,
miorlăind motani şi mâţe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu eşti prinţ
Eşti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, şoareci vei mânca”.
Atunci prinţişorul, de frică
să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, fireşte,
şi prinse să vorbească omeneşte
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Şi foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înşele...
Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceţi imediat
şi la mama, şi la tata,
să le spuneţi răspicat:
“Iubiţii mei părinţi, nu vreau
să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”
Vă doresc să fiți curioși! 

luni, 24 aprilie 2017

Alchimie



 Alchimie 
       de Lucian Blaga
Ce se preschimbă-n poezie?
Numai lucrurile cari s-au stins
trecând în amintire.
Numai arzătoarea nimicire
prin ceea ce cauţi într-adins.


Numai plecarea şi-ntoarcerea.
Numai drumul cocoarelor.
Numai frunza ce cade
Şi oboseala popoarelor.

Vă doresc să fiți curioși!

luni, 17 aprilie 2017

Autoportret

Autoportret

Am trăit între capul și inima mea,
ca un cuplu căsătorit ce nu se înțelege.

Am trăit între mâna mea stângă, ce-i iute
și sinistră, și cea dreaptă, care-i dreaptă.

Am trăit între un hohot de râs și o încruntare,
și am votat împotriva mea, într-un sistem bipartinic.

Piciorul meu stâng se târa sau dansa și el,
cel drept rămânea fidel celor normali și mărginiți.

Umărul meu stâng era precum o stripăriță în concediu,
cel drept stătea erect ca un soldat roman.

Să zicem că partea mea stăngă era donatorul de
organe și să lăsăm părțile mele intime în pace,

cât despre ochii mei, care-s două nuanțe
de maro, ei bine, Dionysos, fă cunoștință cu Apollo.

Iat-o pe Eva ridicându-și sprânceana stângă
atunci când Adam pune piciorul drept în prag.

Nimeni nu se aștepta să reziste,
însă divorțul părea exclus.

Bănuiesc că mâna mea stângă și mâna mea dreaptă
vor fi prinse-mpreună peste pieptul meu în coșciug

și voi fi împăcat în sfârșit,
voi fi iarăși întreg.
Vă doresc să fiți curioși!

marți, 21 martie 2017

Azi e Ziua Internațională a Poeziei!

Ce este poezia

          Autor Marius Tucă

Poezia este o fiinţă
Cu foarte mare trebuinţă
O dragoste foarte mare
Cu la fel de mare căutare
Poezia este un drog
Din cornul unui inorog
Şi mai ales o stare
Cu atât de mare alinare
Poezia este izbăvire
Cu atât de bună irosire
Poezia este transă
Sinapsă cu sinapsă
E mărturisire
Până la spovedire
Poezia este gând
E bun rămas
E pe curând
Şi mai ales o fiinţă
Cu foarte mare trebuinţă.
Ce este poezia?



Vă doresc să fiți curioși!

marți, 14 februarie 2017

Autorizația de a trăi într-o Românie -bogată-liberă-unită-!!!

Părintele Justin Pârvu - "România azi nu mai există decât cu numele, şi nu numai România, de altfel. Realitatea popoarelor nu mai este controlată de ele însele, ci ele sunt conduse de centrul european. Nu se poate vorbi despre o Românie liberă pentru că guvernul României este condus de marile puteri care stau ascunse în spatele Uniunii Europene sau al altor uniuni internaţionale. Democraţia nu există în realitate, ea este numai în aparenţă şi ne dă nouă impresia că suntem liberi. Realitatea este doar în mâinile Comitetului Central care dirijează toată viaţa popoarelor. Este o evidentă înăbuşire a voinţei popoarelor şi o tendinţă evidentă de amestecare a neamurilor, ca oamenii să nu îşi mai recunoască mai întâi identitatea ca neam, iar mai apoi identitatea ca om, creaţie a lui Dumnezeu. …Naţiunile, la ora actuală, sunt descompuse.
Toţi se tem, şi Europa şi Moscova de o Românie unită. De aceea se şi introduc fel şi fel de diversiuni între români pentru a nu se putea coagula ceva trainic, special pentru a menţine şi accentua dezbinarea. Toţi au nevoie să fure bunurile şi pământurile României bogate. Şi unii şi alţii au interes să folosească ţara noastră pentru un eventual front aici între cele două puteri. De altfel s-a ajuns la un punct foarte înaintat al globalizării. La ora actuală putem spune că Europa este o moscovie peste tot, comunism.

Noi, românii, am fost tot timpul un piept şi spadă puternică de apărare a Occidentului de-a lungul istoriei.Carpaţii aceştia au fost ziduri de fier ce au pus stavilă tuturor celor ce doreau să cotropească Europa.Dar Occidentul a ştiut mai degrabă să profite de pe urma noastrăşi niciodată nu ne-au fost recunoscători, iar acum se întreabă ironic oare de ce a ajuns românul să cerşească? Mai e şi vina conducătorilor noştri şi partidelor româneşti care s-au mâncat între ele şi s-au înghesuit care mai de care să trădeze mai repede şi să primească susţinere din partea marilor puteri. Dar toată această situaţie şi obişnuinţă în a trăda nu a făcut decât să slăbească rezistenţa şi bogăţia ţării.
Da, noi am ajuns cerşetorii Europei, pentru că noi toată sărăcia noastră am pus-o în slujba Europei Occidentale, care acum trăieşte pe jertfa noastră.Dar rolul nostru foarte greu va fi valorificat de lumea aceasta a Occidentului care nu trăieşte şi nu poate să ajungă la gradul românului de jertfire. Îi invităm pe fraţii noştri occidentali să participe la sărbătorile acestea frumoase ale ţării noastre, aşa cum frumos vestesc tradiţiile populare Naşterea lui Hristos, poate mai frumos ca oricare popor, de la cel mai bătrân pană la cel mai mic prunc al lui, care gângureşte în braţele mamei, mărturisind parcă şi el Naşterea Domnului.
Azi voinţa poporului se clădeşte pe falsul acesta de la o alegere la alta, că îţi dă doar impresia că eşti alegător liber. Iar votul nostru nu este decât folosit şi manipulat în interesele lor meschine. Decât să cheltui atâţia bani pentru campanii electorale de paradă, mai bine s-ar face o şcoală, un spital din acei bani risipiţi. Ei fac campanii, promisiuni şi alegeri, dar peste tot însă sună a sărăcie. Oamenii aleşi ar trebui traşi la răspundere pentru ceea ce au făcut în oraşul sau satul unde guvernează fiecare. Dar aşa, dacă nimeni nu îi verifică şi ştiu că nu plătesc pentru faptele lor, evident că fură şi trage fiecare pentru interesul lui personal. Ţara aceasta este guvernată nu după nevoile şi greutăţile poporului, ci după bunul plac al şefului.
Deocamdată statul rămâne în somnul cel de moarte, nu se interesează, este insensibil la durerea poporului. Deja acum nu se mai pune problema să ne salveze un conducător român, acum se pune problema să ne salveze Europa şi băncile internaţionale. Azi românul simplu nădăjduieşte în această Europă fals democratică.
Această vie numită, România, pe care Dumnezeu ne-a dat-o din moşi strămoşi spre a o curăţa de uscăturile patimilor şi a o înălța spre înviere, poate să ne-o ia şi să o dea altor lucrători, dacă noi ne vom lenevi şi nu vom dovedi că putem fi lucrătorii cei buni care să aducă roada cea bună. Istoria ne-o construim cu mâinile noastre. Avem conducători la cârma țării după cum ne sunt şi sufletele noastre, după educaţia necreştină pe care am primit-o din familiile noastre."


(Fragmente preluate din interviurile Părintelui Justin din Revista Atitudini)
Vă doresc să fiți curioși!

Vă mulţumesc pentru vizită şi comentarii!

Vă mulţumesc pentru vizită şi comentarii!
Felicitări, ai reuşit să citeşti articolul până la capăt, asta înseamnă că eşti un cititor exemplar, lucru rar în ziua de azi. Aşa că dă şi tu un SHARE, ca să vadă şi prietenii tăi cât eşti de extraordinar!

...dandelion...

...dandelion...
...wish...

viața Ta

viața Ta
E viața Mea

Remember thes helpful tips to keep safe!